Jocuri si jucarii din copilarie, ce nu vor fi nicicand uitate

Jocuri si jucarii din copilarie, ce nu vor fi nicicand uitate

Chiar daca sunt deja un adult in toata firea (cel putin asa doresc eu sa cred), nu m-as da niciodata in laturi de la un fazan, un joc de Remi, si flori fete sau baieti..stiti voi, acele jocuri si jucarii din copilarie care ne tineau activi de dimineata pana seara. Ambii mei parinti au muncit din greu, pentru ca mie si fratelui meu sa nu ne lipseasca niciodata esentialul. Totusi pot spune ca am fost un copil norocos si foarte fericit, deoarece sunt de parere ca am avut mult mai mult decat strictul necesar. Aveam de-a jucarii, incat mama le tinea ascunse in camara ca sa nu le imprastiem in toata casa. Preferatele mele erau animalutele de plus si papusele, insa nu imi displaceau nici masinutele si soldateii de plastic ai fratelui meu. Imi placea sa fac mobilier pentru papusi din cutii adunate de la magazin, le croiam haine, si le dadeam in obraji cu rujul mamei. Cand eram in toane bune cu fratele meu, jucam Comoara lui Piticot, Nu te supara frate, faceam cazemate pentru soldati, si faceam modele din plastilina. Cand eram pedepsiti de catre parinti si nu aveam voie sa ne scoatem “sacul” cu jucarii afara, ne jucam interpretand diferite personaje. Joaca de-a Mama si Tata (insa nu cum se joaca copiii de azi de-a Mama si Tata), vanzatoarea si clientul (pe atunci nu era criza, iar banii se gaseau in toti copacii si boschetii din fata blocului), invatatoarea si elevul, sau imitand diferite personaje din desenele animate. Tin minte cum ma certam cu copiii, deoarece nu cadeam... Citeste mai mult »

Nici o zi din copilarie, fara un semn de buna purtare

Nici o zi din copilarie, fara un semn de buna purtare

Nici o zi din copilarie, fara un semn de buna purtare.. asa pot spune ca se intampla pe vremea cand era la putere generatia cu cheia la gat. Copacii escaladati pana in varfuri, furatul de flori din gradinile vecinilor, avantul luat in leaganele de fier din parc, jucatul cu sageata din dop de sticla si ac, prastia cu calibre, sau cutia din metal cu carbit.. toate aceste activitati, era imposibil ca macar o data, sa nu ne trimita la mama bocind. Ce-i drept, eu eram mai cumintica de fel.. insa tot am avut grija sa-mi fac destule semne de buna purtare, pe care sa nu le uit toata viata mea. Poate suna ciudat, insa nu regret nimic din ce am facut in acele timpuri. Sunt sigura ca multi dintre voi, ati avut in copilarie varsat de vant, pojar, rubeola, sau cum i-o mai spune. Si ce va spunea mama de fiecare data cand va scarpinati cu pofta?! “Nu te mai scarpina, ca o sa-ti ramana semne!“.. asa este?! Asa imi repeta si mie mama continuu, atunci cand luasem si eu bubitele de la fratele meu). Dar cine credeti ca avea grija sa o asculte? Eu ma scarpinam de zor.. ah si tare bine mai era! Asa se face, ca m-am pricopsit cu vreo trei cicatrici de mai mare frumusetea, chiar pe fata. De fiecare data cand ma privesc in oglinda, imi este imposibil sa nu-mi amintesc de frumoasa mea copilarie. Cioara, cioara ia un dinte de lapte, si da-mi unul de otel. De fiecare data cand imi cadea un dinte de lapte, tin minte ca mama iesea impreuna cu mine in balcon, si ajutata de mana ei aruncam cu putere... Citeste mai mult »

Despre copilarie, adolescenta, si generatia cu cheia la gat

Despre copilarie, adolescenta, si generatia cu cheia la gat

Va multumesc foarte mult pentru parerile voastre pozitive, primite la articolul in care va spuneam cate ceva despre copilarie. Cred ca a fost cel mai comentat articol scris de mine vreodata.. ceea ce mi-a dat impresia ca va place foarte mult sa va regasiti in aceste povesti, si sa va amintiti de acele zile minunate. Din acest motiv, am decis sa incep o serie de articole in care sa ne amintim de generatia cu cheia la gat. Nu stiu in ce zi si la ce ora voi posta aceste articole, insa voi continua sa le scriu pana nu voi mai avea ce povesti. Cu bune si cu rele, dupa parerea mea nu cred ca va mai exista in anii ce vor veni, o copilarie atat de perfecta. De aceea consider ca ar trebui sa ne amintim si sa vorbim mai des despre ea (stim doar ca amintirile frumoase, sunt hrana pentru suflet). Despre copilarie si adolescenta, eu as putea sa scriu o carte infinita. Am 1001 de amintiri frumoase intiparite bine in memorie, si cred ca nici sa vreau nu le-as putea uita vreodata. Daca tot va mai intrebati cine este mofturiciul din poza de mai sus, va spun ca eram chiar eu. Voi incerca ca la fiecare articol din categoria generatia cu cheia la gat, sa folosesc poze reale din copilarie. Aceasta poza este facuta la taierea din mot (sunt sigura ca si unii dintre voi aveti poze de la acest eveniment atat de haios). Daca sunteti curioase sa aflati ce am ales de pe tava, va spun imediat. Cartea.. chiar mi-a placut si imi place sa invat mereu ceva nou. Banii.. nici nu imi imaginez de ce i-am ales!... Citeste mai mult »

Leapsa: Cand eram mica

Leapsa: Cand eram mica

Aveam in plan acest articol de prea mult timp, astfel ca in sfarsit o sa va povestesc cate ceva copilaria mea. Din pacate nu mai retin de unde am preluat aceasta Leapsa, insa mi-a placut foarte mult deoarece mi-a amintit de frumoasa si neegalabila copilarie din generatia cu cheia la gat. Daca intrebati cine este maimutica aceea dragalasa din poza, raspunsul este EU. Sunt sigura ca aproape toti care faceti parte din generatia cu cheia la gat, aveti o poza stand tantosi in banca, cu abecedarul in fata, si cu privirea mandra catre obiectiv. Parca toata lumea era a noastra! Tin minte ca aceasta poza, a costat-o pe mama vreo 5000 de lei.. o suma destul de maricica pentru acea vreme. Asadar, sa inceapa confesiunile.. ● Ce raspundeai la intrebarea: ce vrei sa te faci cand vei fi mare? Foarte greu acest raspuns! La inceput, ca aproape toate fetele, imi doream sa fiu cantareata. Apoi a fost o vreme cand ma vedeam un mare detectiv.. chiar daca nu vazusem Sherlock Holmes. Cand am crescut mai mare, vroiam sa fiu un fel de falsificatoare de acte. Da da, ati citit bine, falsificatoare de acte! Cand eram pitic, imi doream sa obtin cat mai multi bani pentru diferite jucarii, asa ca mi-a venit o idee geniala cum sa procedez sa ma “imbogatesc” rapid si fara un gram de efort. Curiosi care era aceasta idee? Pe o coala de hartie, scriam numele tatalui si a mamei, si textul “Prin semnatura noastra, ne angajam sa iti dam suma de 200 lei”. Ii puneam sa semneze, dupa care... Citeste mai mult »

Amintiri din copilarie (2)

Amintiri din copilarie (2)

Avand in vedere ca ati fost foarte incantate de prima parte a acestui articol, astazi doresc sa va prezint o alta parte din amintirile traite in copilaria mea. Imi amintesc ca in copilarie, eu si fratele meu am fost ca soarecele si pisica. Vi se pare cunoscuta faza, nu? Ne certam din orice si ne amenintam unul pe altul cu paratul la mama si mereu trebuia sa fac ce spunea el doar pentru ca era mai mare! Mereu imi batea papusile si imi strica jucariile preferate daca nu faceam ce si cum spunea el! Voi nu ati patit la fel cu fratele/sora mai mare? Apoi cand am mai crescut, ma mandream cu el si cand cineva indraznea sa ma irite, il chemam repede in ajutor pe Big Brother. Mama mea scumpa, era foarte vigilenta sa nu-si scape poseta in micutele mele manute.. dar si cand o “scapa”, o devastam! In general eram in cautare de cosmetice pentru realizarea de machiaje abstracte. Dupa executarea operei de arta, spala mama la mine o jumate de ora pana indeparta toata isprava de pe fata mea naiva. Chiar daca eram foarte haioasa, mama nu prea se amuza asa tare.. aveam totusi norocul ca eram prea dulce si scapam fara altoiala. O alta amintire de milioane era atunci cand ne strangeam toti copiii, seara in fata blocului si jucam Flori, Fete sau Baieti, Adevar sau provocare, Fazan, Telefonul fara fir si alte jocuri pe porunci. Ce se mai rusinau baietii cand trebuiau sa le pupe pe fete, sau cand o fata era provocata sa-i spuna lui X ca il place. Cand un copil se ducea sa cumpere paine,... Citeste mai mult »