Craciun cu cheia la gat – traditii si emotii din copilarie

Craciun cu cheia la gat

Craciun cu cheia la gat – traditii si emotii din copilarie

Spune-mi timp nemilos, ce sa-ti dau ca sa-mi mai oferi macar o data un Craciun cu cheia la gat?! Macar o zi sa mai am parte de acele emotii pe care le-am trait in copilarie. Decembrie, acea luna feerica pe care o asteptam cu sufletul la gura tot anul, acele obiceiuri stravechi care ma faceau sa simt atmosfera de sarbatoare, si ziua de Craciun cand ne strangeam cu totii la masa imbelsugata din sufragerie, pentru a sarbatori Nasterea Mantuitorului.

Nu, nu m-a lovit nicio depresie de sezon, insa stiind ca nu voi mai trai niciodata acele clipe magice din copilarie, in preajma sarbatorilor de iarna ma mai loveste din cand in cand cate un val trecator de nostalgie. big grin Chiar si pline de nostalgie fiind, intotdeauna imi voi aminti cu mare drag de acele vremuri. Sunt amintiri care vor ramane vesnic intiparite adanc in mintea si in sufletul meu.

Mos Craciun in vizita la scoala

Dupa cum probabil banuiti deja, mandra scolarita din poza de mai jos, sunt chiar eu prin clasa intai. De ce eram asa de mandra? Pai nu in fiecare zi aveam ocazia sa ma trag in poza cu cel mai indragit si cautat mos de pe pamant, nu? batting eyelashes Tin minte ca nu exista an, fara ca doamna invatatoare sa nu ne pregateasca o sedinta de facut poze cu Mos Craciun la scoala.

Bucuria si emotia pe care o traiam era atat de imensa, incat nu mai conta nici macar faptul ca in fiecare an isi facea aparitia un Mos Craciun diferit. laughing Mai rau era de parinti, care daca doreau sa ramana cu o amintire de la intalnirea copilului cu Mos Craciun, erau nevoiti sa plateasca 5000 lei pentru o poza. Avand in vedere ca in zilele noastre poti obtine gratuit un numar infinit de poze, nu era o afacere prea profitabila… dar na, ce nu faceau parintii pentru copiii lor.

Cateva zile mai tarziu, prin preajma Sfantului Nicolae, la scoala se pregatea o serbare de Craciun, care se desfasura ca un fel de Romanii au Talent. big grin Fiecare copil trebuia sa ii arate mosului cat de bine si-a invatat poezia sau colindul, pentru ca acesta sa deschida larg sacul si sa scoata din el un cadou cat mai mare. Bineinteles ca tot bietii parintii suportau darnicia mosului, dar ce mai conta cand copiii zburau de bucurie ca au primit o noua jucarie?

Craciun cu cheia la gat

Sarbatorile de iarna si zapada

Cand eram mica, sarbatorile de iarna incepeau odata cu prima zapada. De la primul fulg de nea cernut din norisorii cenusii, se asternea in sufletele noastre o mare veselie si entuziasm. Albul pur lasat in urma de ninsorile abundente, ne dadea mereu impresia ca traim intr-un basm. Cea mai iubita activitate a iernii, era mersul la sanius si bulgareala. Nu conta ca ajungeam in casa uzi pana la gat, si ca mama statea cateva ore sa ne incalzeasca mainile si picioarele.. toata lumea era a noastra.

Copiii mai mici sau cei care erau mai restrictionati de catre parinti si nu aveau voie sa zburde ca iezii, preferau sa faca oameni de zapada. Nu se putea sa parcurgi mai mult de 30 de metri, fara sa nu iti iasa in cale un om de zapada. Care mai mici, care mai mari, care mai reusiti, care mai hazlii, reuseau sa iti fure macar un mic zambet atunci cand ii intalneai cu privirea.

Zapada de Craciun

Cum era impodobit un brad de Craciun cand eram mica?

Parintii mei nu cumparau niciodata brad de Craciun inainte de 20 Decembrie, iar impodobirea propriu-zisa avea loc abia in seara de Ajun, dupa ce mama termina de pregatit toate bunatatile culinare. Pe atunci nu aveam multe decoratii de brad, astfel ca agatam dulciuri pe crengute. Cele mai cautate erau acele bomboane de pom cu ambalaj stralucitor, care inlocuiau perfect globurile.

Dupa ce impreuna cu fratele meu terminam de impodobit bradul, iar mama punea in ordine toate treburile gospodaresti, ne asezam sub brad si ne citea povesti de Craciun sau recitam colinde. Cred ca as fi fost in stare sa dorm sub brad, atat de frumoase mi se pareau acele clipe. puppy dog eyes

Cu chiu si vai, mama reusea pana la urma sa ne aseze la somn, amenintandu-ne ca nu o sa mai vina Mos Craciun daca stam treji. Banuiam deja ca ea este de fapt mosulica cel darnic, si chiar daca nu reuseam, mereu incercam sa raman treaza pentru a o surprinde cum aseaza cadourile sub brad.

Ne trezeam totusi pe la ora 04:00 si aterizam direct sub brad sa investigam ce cadouri ne-a lasat “Mos Craciun” sub cetina. Nu primeam cine stie ce cadouri scumpe, insa erau suficiente incat sa ne faca fericiti pana la cer. Primeam portocale, dulciuri, puzzle-uri, carti de colorat, carti cu povesti, haine, casete video cu desene animate si cate o jucarie. Dupa ce despachetam toate cadourile, ne bagam in pat cu noile jucarii in brate si dormeam pana pe la 10:00. big grin

Brad dec Craciun

Dupa masa din ziua de Craciun, toti copiii plecau la colindat prin vecini. Era un prilej bun de a mai strange cativa banuti de buzunar. Fiind foarte timida, eu preferam sa stau in banca mea. big grin Sunt multe de povestit, insa daca nu inchei acest articol aici, risc sa va plictisesc prea mult. Astept cu mare interes, sa imi povestiti cum petreceati voi sarbatorile de iarna in copilarie!

  • RADU DUMITRA-IOANA

    Nu era Mos Gerila? Abia asteptam cadourile sub brad, portocalele, bananele! Au fost vremuri frumoase!

    • Ooo ba daaa.. cand eram de 3, 4 ani, stiam ca vine Mos Gerila, nu Mos Craciun. big grin

  • Noi faceam ghirlande din hartie creponata colorata. Toata casa era plina de asemenea ghirlande. big grin

  • Eu am avut bunici la tara, insa tot cam copil de asfalt am fost si eu. big grin

  • Nu faci nimic rau, zic eu. Daca as avea un copil, si eu l-as invata ca exista Mos Craciun. happy

  • Din pacate asa este Diana.. Craciunul nu se mai simte ca atunci cand eram noi mici. Mie totusi mi-e frica de cum o sa fie in viitor.

  • Orice zi alaturi de familie, este o sarbatoare. Corect? big grin

  • Si mie mi-e dor, dar din pacate nu putem da timpul inapoi.

  • Da, da.. la noi in familie, Mos Gerila venea de Revelion.. ca atunci luau parintii lichidarea. big grin

  • Eu si acum il astept pe Mos Craciun, chiar daca nu vrea sa mai vina. big grin

  • M-as fi multumit si cu un cm de zapada, insa la noi a fost pamantul uscat-uscat. sad

  • Ooo, 3 milioane erau banuti frumosi pe vremuri. big grin

  • Eu cred ca a fost contagioasa, caci multe persoane devin nostalgice in apropierea Craciunului. big grin

  • Si noi ajungeam in casa degerati… dar foarte fericiti, chiar daca mama ne certa cateva ore. big grin

  • Irina, generatia noastra a stat de mica singura in casa si afara. Parca eram neinfricati. big grin

  • Gabriela, si la noi era tot asa. big grin Mos Gerila venea de Revelion, ca “Mos Craciun” abia daca lua avansul la servici. big grin

    • Gabriela Corina

      Chiar asa, da! big grin

  • Eh, si atunci momentul de aur era cand ne tranteam sub brad sa inspectam cadourile, insa tot restul era ceea ce numesc eu “un Craciun magic”. big grin

  • Ah ce ciuda aveam cand despodobea mama bradul si observam ca mai sunt bomboane pe care eu si fratele meu le-am ratat. big grin