Macarale, macarale argintii, macarale, in zori de zi.

Cand eram mica aveam o frica ingrozitoare de macarale, erau un fel de monstri ai copilariei mele si mereu faceam tot posibilul sa le evit din calea mea. Acum insa ca am crescut, mi-am schimbat total parerile despre “inspaimantatoarele” macarale. Mi se par foarte fascinante si daca mi s-ar oferi ocazia vreodata, cu siguranta mi-as dori sa conduc una. Imi place sa stau ore in sir, privind o macara in actiune. Mi se pare incredibil cum o masina nu prea mare, poate ridica greutati uriase. De asemenea apreciez foarte mult si dexteritatea celor ce manuie acesti “monstri” pe roti. Fiecare miscare trebuie sa fie intotdeauna perfecta, altfel totul se poate transforma intr-un dezastru. Ha.. daca as castiga la Lotto intr-o zi, m-as gandi serios sa incep o afacere cu macarale, o afacere ca ce-a de inchirieri macarale Radauti. Sigur ar fi o afacere foarte profitoare dupa parerea mea, deoarece fara o macara, construirea imobilelor ar fi foarte mult ingreunata. Nici nu pot sa-mi imaginez cat timp ar dura construirea unui zgarie-nori, fara o macara de gabarit mare. Ce mai incolo si-ncoace, macaraua mi se pare una dintre cele mai utile inventii ale omului pana in ziua de azi. Gata cu povestirile mele despre macarale, END!

null