Nici o zi din copilarie, fara un semn de buna purtare

copilarie

Nici o zi din copilarie, fara un semn de buna purtare.. asa pot spune ca se intampla pe vremea cand era la putere generatia cu cheia la gat. Copacii escaladati pana in varfuri, furatul de flori din gradinile vecinilor, avantul luat in leaganele de fier din parc, jucatul cu sageata din dop de sticla si ac, prastia cu calibre, sau cutia din metal cu carbit.. toate aceste activitati, era imposibil ca macar o data, sa nu ne trimita la mama bocind. Ce-i drept, eu eram mai cumintica de fel.. insa tot am avut grija sa-mi fac destule semne de buna purtare, pe care sa nu le uit toata viata mea. Poate suna ciudat, insa nu regret nimic din ce am facut in acele timpuri.

Sunt sigura ca multi dintre voi, ati avut in copilarie varsat de vant, pojar, rubeola, sau cum i-o mai spune. Si ce va spunea mama de fiecare data cand va scarpinati cu pofta?! “Nu te mai scarpina, ca o sa-ti ramana semne!“.. asa este?! Asa imi repeta si mie mama continuu, atunci cand luasem si eu bubitele de la fratele meu). Dar cine credeti ca avea grija sa o asculte? Eu ma scarpinam de zor.. ah si tare bine mai era! big grin Asa se face, ca m-am pricopsit cu vreo trei cicatrici de mai mare frumusetea, chiar pe fata. De fiecare data cand ma privesc in oglinda, imi este imposibil sa nu-mi amintesc de frumoasa mea copilarie.

Cioara, cioara ia un dinte de lapte, si da-mi unul de otel. De fiecare data cand imi cadea un dinte de lapte, tin minte ca mama iesea impreuna cu mine in balcon, si ajutata de mana ei aruncam cu putere dintele peste bloc (spunand cuvintele magice de mai sus). Chiar imi placea sa fac asta, insa problema era cand incepea sa-mi creasca noul dintisor. Saraca mama, tare isi mai batea capul si se tinea de mine sa nu dau cu limba la dinte cand iesea. Dar ca de obicei, nici nu aveam de gand sa ascult de ceea ce spunea draga de ea. Acum am doi dinti iesiti in afara, de parca as fi un vampir.. sau mai bine spus o vampirita (ca tot este la moda Twilight).

Nu stiu de ce unele fete au parul mare si negru pe maini, insa este de ajuns ca stiu de ce il am eu! laughing Pe vremea lui nea’ Nicu, lamele de ras se gaseau foarte greu. Tata mai facea vizite pe la Moldova si aducea provizii pentru mai mult timp. Chiar daca tata tinea totul sub cheie, eu si fratele meu tot reuseam sa ne bagam gherutele in locul interzis. Asa se face ca intr-o zi pe cand parintii nostri se aflau la serviciu, am cautat cheia in toata casa si ne-am pus pe rasfoit in “seif”. Intr-un final am dat peste gramada de lame, dar oare ce puteam sa facem cu ele?! Si uite asa mi-a venit mie ingenioasa idee, de a da cu lama pe maini. Abia pe la 16, 17 ani am inceput sa observ consecintele acelei depilari la rece, insa asta este.. bine ca exista decolorantul.

Iar ultima dar nu cea din urma nazbatie, ce m-a lasat cu semn de buna purtare, a fost mutilarea sprancenei. Pe la cinci ani, eram un mare creator de moda pentru papusile mele. Si care este obiectul muncii a unui creator de moda? Foarfeca, logic! Cum ma tot jucam eu cu foarfeca intr-o zi, mi-am spus ca nu ar strica sa imi tund eu putin sprancenele. Zis si facut! Am inceput eu sa tai un smoc, apoi alt smoc, si tot asa pana deja o mutilasem de-a binelea. Vazand ca nu prea imi place rezultatul (sau mai bine spus, de frica mamei), am abandonat repede mutilarea celei de-a doua spranceana. Of, si ma mai intreb de ce nu imi cresc amandoua sprancele la fel.

Voi ce nazbatii faceati in copilarie? Aveti multe semne de buna purtare, care va amintesc de vremea pe cand erati prichindei? Sper sa va fie de ajutor aceste informatii. Astept cu interes parerile si intrebarile voastre, in sectiunea de comentarii. Daca v-a placut articolul, nu uitati sa il dati mai departe pe facebook, twitter, google+, sau unde mai doriti voi. Cu drag, Gabriela!

Jocuri si jucarii din copilarie, ce nu vor fi nicicand uitate

Despre copilarie, adolescenta, si generatia cu cheia la gat