Nici o zi din copilarie, fara un semn de buna purtare

copilarie

Nici o zi din copilarie, fara un semn de buna purtare.. asa pot spune ca se intampla pe vremea cand era la putere generatia cu cheia la gat. Copacii escaladati pana in varfuri, furatul de flori din gradinile vecinilor, avantul luat in leaganele de fier din parc, jucatul cu sageata din dop de sticla si ac, prastia cu calibre, sau cutia din metal cu carbit.. toate aceste activitati, era imposibil ca macar o data, sa nu ne trimita la mama bocind. Ce-i drept, eu eram mai cumintica de fel.. insa tot am avut grija sa-mi fac destule semne de buna purtare, pe care sa nu le uit toata viata mea. Poate suna ciudat, insa nu regret nimic din ce am facut in acele timpuri.

Sunt sigura ca multi dintre voi, ati avut in copilarie varsat de vant, pojar, rubeola, sau cum i-o mai spune. Si ce va spunea mama de fiecare data cand va scarpinati cu pofta?! “Nu te mai scarpina, ca o sa-ti ramana semne!“.. asa este?! Asa imi repeta si mie mama continuu, atunci cand luasem si eu bubitele de la fratele meu). Dar cine credeti ca avea grija sa o asculte? Eu ma scarpinam de zor.. ah si tare bine mai era! big grin Asa se face, ca m-am pricopsit cu vreo trei cicatrici de mai mare frumusetea, chiar pe fata. De fiecare data cand ma privesc in oglinda, imi este imposibil sa nu-mi amintesc de frumoasa mea copilarie.

Cioara, cioara ia un dinte de lapte, si da-mi unul de otel. De fiecare data cand imi cadea un dinte de lapte, tin minte ca mama iesea impreuna cu mine in balcon, si ajutata de mana ei aruncam cu putere dintele peste bloc (spunand cuvintele magice de mai sus). Chiar imi placea sa fac asta, insa problema era cand incepea sa-mi creasca noul dintisor. Saraca mama, tare isi mai batea capul si se tinea de mine sa nu dau cu limba la dinte cand iesea. Dar ca de obicei, nici nu aveam de gand sa ascult de ceea ce spunea draga de ea. Acum am doi dinti iesiti in afara, de parca as fi un vampir.. sau mai bine spus o vampirita (ca tot este la moda Twilight).

Nu stiu de ce unele fete au parul mare si negru pe maini, insa este de ajuns ca stiu de ce il am eu! laughing Pe vremea lui nea’ Nicu, lamele de ras se gaseau foarte greu. Tata mai facea vizite pe la Moldova si aducea provizii pentru mai mult timp. Chiar daca tata tinea totul sub cheie, eu si fratele meu tot reuseam sa ne bagam gherutele in locul interzis. Asa se face ca intr-o zi pe cand parintii nostri se aflau la serviciu, am cautat cheia in toata casa si ne-am pus pe rasfoit in “seif”. Intr-un final am dat peste gramada de lame, dar oare ce puteam sa facem cu ele?! Si uite asa mi-a venit mie ingenioasa idee, de a da cu lama pe maini. Abia pe la 16, 17 ani am inceput sa observ consecintele acelei depilari la rece, insa asta este.. bine ca exista decolorantul.

Iar ultima dar nu cea din urma nazbatie, ce m-a lasat cu semn de buna purtare, a fost mutilarea sprancenei. Pe la cinci ani, eram un mare creator de moda pentru papusile mele. Si care este obiectul muncii a unui creator de moda? Foarfeca, logic! Cum ma tot jucam eu cu foarfeca intr-o zi, mi-am spus ca nu ar strica sa imi tund eu putin sprancenele. Zis si facut! Am inceput eu sa tai un smoc, apoi alt smoc, si tot asa pana deja o mutilasem de-a binelea. Vazand ca nu prea imi place rezultatul (sau mai bine spus, de frica mamei), am abandonat repede mutilarea celei de-a doua spranceana. Of, si ma mai intreb de ce nu imi cresc amandoua sprancele la fel.

Voi ce nazbatii faceati in copilarie? Aveti multe semne de buna purtare, care va amintesc de vremea pe cand erati prichindei? Sper sa va fie de ajutor aceste informatii. Astept cu interes parerile si intrebarile voastre, in sectiunea de comentarii. Daca v-a placut articolul, nu uitati sa il dati mai departe pe facebook, twitter, google+, sau unde mai doriti voi. Cu drag, Gabriela!

Jocuri si jucarii din copilarie, ce nu vor fi nicicand uitate

Despre copilarie, adolescenta, si generatia cu cheia la gat

  • laughing) daaa, Doamne ce de vanatai aveam cand escaladam barile de fier de la leagane laughing da, asa ziceam locului de joaca, “la leagane”. Mi-au trecut f f f greu ca mereu imi afceam altele, mama a crezut ca asa o sa raman laughing dar au trecut, insa amintirile au ramas

    • Laly eu eram mai cuminte, insa fratele meu era julit toooot. big grin Tot de pe la leaganelaughing Ce frumos mai era..

  • pfff…. eu în copilărie mă băgam pe sub mașini și ieșeam neagră.. eram mecanic!!!! hmmm intram in dulapul mamei și dădeam hainele cu ruj sau acuarele…. scriam cu banane pe dulap!!! o chemam pe zâna măseluță care nu venea niciodată laughing… o adormeam pe bunica când trebuia să mă adoarmă ea pe mine…. îmi juleam în fiecare zi genunchii…. alergam puii de găină prin curtea bunicii… jucam remi (bine asta mai măricică)… făceam numai tâmpenii… spuneam tâmpenii când îmi propuneam să enervez lumea…. mi-am închis bunicul în beci o zi întreagă pentru că nu a vrut să mă ajute cu o temă la mate prin clasa I…. hmmm…. și am făcut muuult mai multe laughing
    oricum.. frumos postul tău… mi-a adus aminte de copilărie happy

  • Frumos, mi-ai amintit de copilarie. Ce frumos era atunci, nu aveam nici o grija decat sa-mi ascund juliturile de parinti hihihi, Am si eu cateva semne la care cand ma uit imi amintesc totul in cel mai mic amanunt big grin

    • Cristina, ma bucur mult draguta ca te-am facut sa zambesti. happy Asa este, si eu ascundeam de mama toate juliturile si cucuiele pe care le faceam. laughing

  • AnytaGyo

    Ne-ai surprins din nou cu un articol in toata regula happy Ne trezesti cele mai frumoase amintiri din copilarie, pe care probabil multi dintre noi le-a inchis intr-o cutie de care habar nu mai avea..Acest lucru probabil se datoreaza problemelor din ziua de azi, stresului si preocuparii exagerate legate de “ziua de maine”. Sa stii ca vreau sa raspund provocarii tale de a scrie articole despre copilaria mea. Trebuie intai sa scanez niste fotografii “de pe vremuri” care momentan sunt la mama acasa sad. Abia astept sa imi rascolesc amintirile…big grin M-am amuzat teribil citind cele scrise de tine.happy Daca ma pun sa povestesc nazbatiile mele…Cu siguranta ma vei considera si mai zgubi decat suntlaughing

    • Abia astept sa-ti citesc nazbatiile facute in copilarie Any draga si sa-ti vad pozele de prichindel…ma bucur ca te-am inspirat. big grin Te pupacesc zgubilita ce esti. kiss

  • Adina-Mirabela Gavriloi

    O, da, tot timpul aveam zgarieturi si genunchii juliti.Eram catarata in toti copacii si jucam fotbal mai rau decat baietii.Am cicatrice de toata frumusetea, dar tot am avut noroc si nu mi-am fracturat nimic.Insa eram si destul de salbatica, imi placea sa bat baietii si sa ii zgarii, unuia i-am spart capul, dar acum suntem foarte buni prieteni.

    • Adina imi inchipui ca erai o amazoana. big grin Saracii baieti, cred ca fugeau de tine. laughing Frumoase amintiri.

  • eu m-am urcat pe un gard si cand m-am dat jos mi-a intrat o sarma la tampla si acum am semnul ,semne de la bolile copilariei am si eu dar pe picioare, eu de “pensat ” m-am pensat cu lama. am vrut sa iau de ceea ce era dedesibt..si asa m-am trzit cu o jumatate de spranceana din cea normala laughing am si acum un gol la sprnceana asta laughing Mi-am rupt mana cand am cazut de pe o galeata in timppul uni ” concert ” laughing si lista poate continua

    • Andreia, noi suntem surori de spranceana. laughing Concert? Si tu dadeai concert in spatele blocului? laughing Cate nazbatii avem in palmares. big grin

  • Medeleanu Ana Cristina

    ohhooangel)))))))si inca cate semne!!!!capul spart de la leagan,am un semn chiar in frunte!varsat de vantconfusedemne …de identificarelaughingcum zic eu,cam peste tot laughing))genuchii juliti rauuuu,pe unul am si acum un semn uratlaughing)dar ce sa faci?laughing))))daca nu erau,acum n-aveam ce povestilaughing))))sti cum se zice:faci prosti la tinerete ca sa ai ce povesti la batranetelaughing))ti pup!laughing)ps:mai am unul de care era sa uit …fara urmari vizibile:mana ruptalaughingsi gamba si oslaughing))))asta a fost exprimarea doctorului!laughingam cazut din pom!laughing)))

    • Asa este Cristina, eu chiar ma bucur de nazbatiile facute altfel acum nu mai aveam ce povesti. big grin Saracuta de tine, cred ca ai stat in ghips trei luni. sad Pomii astia multe victime au mai facut. laughing Te pup. kiss

  • Am si eu foarte multe semne,la genunchi am un semn de toata frumusetea,alergam si mi-a intrat un harag de la fasole..la degete m-am taiat cu o bardita ca faceam lantisor din cozi de papadie…eram o nazbatioasa happy

    • Lucica, majoritatea semnelor le avem in genunchi. laughing Lantisor din cozi de papadie? Eu faceam coronite din papadie. laughing

  • laughing) ..nici nu mai stiu cate vantai si julituri a avut …dar imi aduce mereu aminte varful fierului de calcat care inca mai e vizibil pe genunchi happy …si o dunga pe glezna picorului facuta cu o sarma groasa si ruginita … m-am impiedicat de ea cand alergam pe bloc …bine ca nu am aterizat de acolo ca azi nu te mai citeam happy

    • Elena, cu fierul de calcat am patit-o si eu si fratele meu. laughing Si fratele meu se urca pe bloc uneori. laughing Ce amintiri frumoase. big grin

  • Monicutza Monica

    Eu am fost destul de cuminte si nu am avut multe zgarieturi sau genunchii juliti rau, dar tin minte ca am fost la padure cu parintii si niste prieteni, si alergam pe acolo pana am cazut, M-am ridicat eu de acolo sa continui joaca cand simteam ca ma gadila ceva pe picior, cand ma uit aveam in genunchi o rana de toata frumusetea. Nu imi mai aduc bine aminte dar stiu ca sa ocupat mama de ea in loc sa ma duca la spital, tin minte si acum ca ma punea sa dau pe locul respectiv cu miere sa se vindece mai repede, iar cand ieseam afara imi era frica sa nu vina albinele atrase de miere laughing) . Daca m-ar fi dus la spital, m-ar fi cusut si nu as mai fi avut semnul asta destul de mare in genunchi sad

    • Monicuta, si mie imi era foarte frica de albine cand eram mica. laughing Cat despre rana ta, sunt sigura ca ti-ar fi ramas semn chiar si cu, cusatura (daca aceasta era prea adanca). Lasa ca cine te iubeste, te iubeste si asa. big grin kiss

  • Micsa Speranta

    vai ce amuzanta.hihih.eu ce sa mai spun copaci erau ai mei toti de julituri nu mai spun mana rupta asta cu rotilele asa erau atunci alea cu 4roti dupa cativa ani mi-a luat mama minimobra eu drac pana sa ma invete ma sui hop si eu am mers bine din prima pot spune nu am cazut dar surpriza la viraj fiind imens m-am dus sub un camion si nu zic roata era 6 clavicula varza dupa iar mana de la cot din copac am cazut strangeam pt scoala frunze pt oua de mizi etc vai oia neagra pot spune))))))) si baiatu meu vad ca la rele ma mosteneste))) aia e noi sa fim sanatosi.eu dintele il puneam sub perna si asteptam dulce sau bani)))) asa fac si ai mei de limba nu mai zic si fimea la fel are ca o vampiroaica) dar sa-i schimbe pe toti si ii pun aparat asta e o copilarie super te pop

    • Vai Speranta cate semne de buna purtare ai mai avut si tu…ba poate chiar prea multe. sad Bine ca acum esti bine. kiss Oricum copii din ziua de azi nu mai fac nazbatiile pe care le faceam noi. big grin Pupici

      • Micsa Speranta

        ramai cu amintiri frumoase zic eu.))) asta i o copilarie adevarata nu cee acum la viteza.pupici.

  • coco

    nu mi-au lipsit…partea proasta este ca am in continuare laughing)

  • Si mielaughing Dar nu chiar ca in copilarie. big grin

  • Ce frumoasa era copilaria in vremurile noastre! Pupici, ting ting.

  • Ce frumoasa era copilaria in vremurile noastre! Pupici, ting ting.

  • elena ghelbere

    Doamne ce zbenghiuta am mai fost. Copilarind la tara nu-mi ajungea ulita cat era de lunga. Baiatul meu de atat de linistit incat daca nu mi-ar seamana fizic as crede ca mi l-a schimbat la maternitate.